Omul de lut

Te-am fațuit din lut
Ca și olarul,
Dar n-aveai viață
Fiindcă nu suflai,
Și M-am gândit
Că îți lipsește harul
Căci nu mișcai deloc
Și nu gândeai!

Erai păpușă
Doar din lut făcută
Cum uneori
Se joacă-așa copiii
Făcusem planul
Să îți fac o nuntă
În locu-ntins
Pe verdele câmpiei.

Dar nu mișcai
Și nu aveai răsuflet
Stăteai întins
Așa cum te-am făcut
Atunci Mi-am zis
Că o să-ți dau un suflet
Ca să-l păstrezi
Când te-am făcut din lut!

Și ți l-am dat,
Când am suflat spre tine
Te-ai ridicat
Și m-ai privit semeț!
Ce mândru-ai fost
Că semănai cu Mine
Și-acum purtai
Un nume-așa măreț!

Ți-am zis: "Ești om!"
Și-ai fost o scurtă vreme
Până-am adus la tine
Un alt lut.
Atunci n-aveai
Motive a te teme.
Din coasta ta
Tovarăș ți-am făcut...

Te-am adormit
Și iar n-aveai mișcare
Dar te-am trezit
Surpriză ca să-ți fac!
Tu te-ai uitat
La mine cu mirare
Și ai văzut
Că te privesc și tac!

Atunci noi doi
Și cea de lângă tine
Am încheiat sub cer
Un legământ
Eu să te las
Să fii stăpân ca Mine
Tu să M-asculți
Atunci când îți cuvânt!

Ai fost un OM atunci
Cu suflet mare
Dar M-ai privit
În vreme cu dispreț...
Eu te-am iubit
Erai în sărbătoare
În fiecare zi
Erai semeț!

Erai stăpân
Cu cea de lângă tine
Aveai de toate
Raiul pe pământ!
Până-ntr-o zi
Când ai fugit de Mine
M-ai părăsit
Călcând pe legământ!

Eu M-am făcut
Că nu te văd de soare,
De palmieri,
De struguri, de smochini.
Dar te vedeam de sus
Cu-ngrijorare
Și mă gândeam
Că vii să mi te-nchini!

De-atunci te strig,
O chip de lut, răspunde!
De mai ești OM
Întoarce-te din nou!
N-auzi tu glasul Meu?
Nu te pătrunde?
N-auzi în suflet
Dulcele ecou?

Amin februarie.02.2010
George Petre -Chicago